22 februarie 2012

Așa cum te cunosc , așa te și uită

Bun. Uite de 2-3 zile tot scriu în fiecare zi. Păi astăzi abordez o temă foarte întâlnită și anume PRIETENIA! Ce pot să vă spun eu din propria experiență , este că nu prea am avut parte de foarte mulți prieteni. Mai mulți amici decât prieteni. Păi știți și voi prietenul este cu tine și la bine și la rău. Dar să fim serioși , unde mai găsești în ziua de astăzi așa ceva. Cum am pus și în descrierea blogului , O LUME PLINĂ DE INTERESE. Păi ce crezi că eu am pus așa , numai să fie? Nu , sincer m-am gândit foarte mult la asta , dacă îmi aduc aminte eram foarte supărat în acea perioadă. Deci să revenim , cum spuneam și în titlu , cum te întâlnești cu cineva , îți devine amic , prieten , apoi te uită. Ce nu mă crezi? I-a gândește-te tu puțin , lumea ta e perfectă? Tu ai numai prieteni? Nu te-au lăsat niciodată la greu? Deci ce să zic , trebuie să existe și asemenea persoane pentru care ai făcut bine , te-ai străduit din răsputeri , apoi te-au lăsat , te-au uitat pur și simplu. Dacă tu nu dădeai un telefon , s-au îi scriai , te credea și mort. Oare la ce se gândesc? Eu cred că dacă te-au lăsat , ei cred că o să găsească pe altul/alta care să îi ajute la fel cum ai făcut și tu. Eu de felul meu sunt o fire mai ajutătoare , îmi place să ajut , dar de multe ori nu prea primesc nici măcar un ,,mulțumesc,,. Nu prea aștept , dar mi se pare corect să îmi mulțumești după ce te-am ajutat cu ceva. Nu ți-am cerut bani sau aur , ți-am cerut afurisitul ăla de cuvânt magic: mulțumesc. Știi , mulți așteaptă să îi ajuți și data viitoare cu ceva , dar nu prea mai poți , știi cum se spune , dacă nu apreciezi ce fac , lasă-mă în pace și nu îmi cere ajutorul. Dar faza tare e că tot ei se supără. Deci așa e în ziua de azi , Ajuți-Nu primești nici un simplu Mersi-Apoi ți se cere ajutorul din nou-Îl refuzi-Se supără persoana respectivă pe tine. E genială lumea asta. Bine , nu spun că lumea asta e plină numai de oameni deăștia , mai există și oameni cu bun simț , care îți mulțumesc. Deci am c-am luat-o pe arătură. Să revin la faza cu uitatul. De ce ne alungăm unii pe alții? Un lucru simplu ar fii anturajul. Dacă înainte stăteai cu mine , mâncai o sămânță , beai un suc , acuma nu mai e așa. Ți-ai găsit prieteni noi , un anturaj mai cool , băuturi și toate cele. Nici măcar pe stradă nu mai știți să salutați când trece omul pe lângă voi. Nu îl mai băgați deloc în seamă , parcă a murit. Gata , s-a dus! Vin alții mai buni! Dar tu nu gândești , când îți petreceai zilele și nopțiile la colț de stradă , cu ceilalți prieteni pe care i-ai uitat , nu îți mai aduci aminte de unele lucruri , pe care ei te-au învățat , iar acum te dai mare cu ele la ceilați prieteni. Tu nu gândești înapoi , la zilele acelea în care stăteai numai cu vechii prieteni , te-ai pus vreodată în pat cu lumina stinsă , și ai încercat să îți aduci aminte de acele vremuri? Pune-te numai 2-3 minute , închide ochii și adu-ți aminte de acele vremuri. O să îmi dai dreptate , nu o să mai râzi ca un debil când citești postul acesta , și o să spui că eu sunt un bou și că nu știu să scriu. Deci așa de încheiere , vreau să faci acest lucru și dupaia să te gândești pe cine ai lăsat în spate , dacă au meritat acei oameni să îi lași , să nu îi mai saluți , să uiți definitiv de ei! Numai bine!
Reactions: