12 februarie 2012

Alexandru Lapusneanul - Rezumat+Caracterizare

Alexandru Lapusneanul
Rezumat

Nuvela romantica "Alexandru Lapusneanul" a fost publicata in 1840, in primul numar al revistei "Dacia literara" cu scopul de a ilustra inspiratia scriitorilor din istoria patriei.



Costache Negruzzi s-a inspirat din cronica istorica "Letopisetul Tari Moldovei" scrisa de Grigore Ureche si continuata de Miron Costin din care preia scene, fapte si replici transfigurate conform viziunii sale artistice.

Tema nuvelei o este evocarea artistica a unui moment zbuciumat din istoria Moldovei de la mijlocul secolului al XVI -lea si anume a doua domnie a lui Alexandru Lapusnenul.

Perspectiva naratiunii este reprezentata de catre un narator obiectiv, omniscient si omniprezent si de naratiuniea la persoana a III -a.

Incipitul nuvelei il constitue revenirea la tron a lui Lapusneanu si atitudinea lui vindicativa, iar finalul consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis si obiectiv, amintind de stilul cronicarului "Acest fel fu sfarsitul lui A.L., care lasa o pata de sange in istoria Moldovei".

Pincipalul conflict exterior al nuvelei care pune in evidenta personalitatea domnitorului este de ordin politic: lupta pt. putere intre domnitor si boieri, iar cel secundar intre A.L. si Motoc.

Capitolul I - "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…" Acest capitol cuprinde expozitiunea si intriga. In acest capitol Alexandru Lapusneanul se intoarce in Moldova hotarat sa-si reia tronul si sa se razbune. "Ai sa dai sama, doamna!"

In capitolul II se desfasoara actiunea dupa reluarea tronului de catre Alexandru Lapusneanul: fuga lui Stefan Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti cat si incercarea Ruxandrei, care este prezentata in antiteza cu personajul principal, de a pune capat omorurilor.



Capitolul III se deschide cu cererea vindicativa a norodului "Capul lui Motoc vrem…" si contine mai multe scene romantice printre care si discursul tinut de domnitor la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, cat si "leacul de frica" pentru doamna Ruxandra. Capitolul cuprinde punctul culminant.


Capitolul IV - "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…" Aici este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire. Personajul principal al operei este domnitorul Moldovei, Alexandru Lapusneanul, surprins in ultimi 5 ani din a doua sa domnie. Personaj in jurul caruia graviteaza intriga si actiunea nuvelei A.L. este un personaj real, cu atestare istorica, intruchipand in opera pe tiranul crud, sangeros, razbunator si viclean.

Nuvela prezinta fapte verosimile, care pot fi crezute, avand un conflict concentrat de natura exterioara. Intriga este riguros construita, iar accentul se pune pe caracterizarea personajelor si nu pe actiune. Naratiunea se desfasoara la persoana a III -a de catre un narator obiectiv, omniscient si omniprezent. Referindu-se la valoarea operei, George Calinescu afirma: "ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale".

Alexandru Lapusneanul
Caracterizare

Nuvela istorica „Alexandru Lapusneanul” a fost publicata in anul 1840 in primul număr al revistei „Dacia Literara” si poate fii considerata o opera deosebit de reuşita din punctul de vedere al realizării artistice personajelor.
Personajul principal, Alexandru Lapusneanul este un caracter complex, alcătuit din lumini si umbre, asemenea oamenilor adevarati. Portretul acestuia este conturat cu multa fineţe de către autor care apelează la caracterizarea indirecta pentru a scoate in evidenta trăsăturile definitorii care constituie acest portret. Astfel caracterul lui Lapusneanul reiese din atitudinea, comportamentul, limbajul si la un moment dat si din vestimentaţia acestuia.
O prima trăsătura  deosebit de importanta a personajului principal este cruzimea sa, care reiese din comportamentul sau fata de boieri si care poate fii motivata istoric si psihologic: Lapusneanul ii pedepseşte pe marii boieri care-si doreau puterea si care-l trădaseră in prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii în mâinile domnitorului împotriva tendinţelor marii boierimi de a pune stapanire pe tara. Cuvintele lui Lăpuşneanul sunt memorabile, exprimând hotărâre şi o voinţă de fier, se poate spune ca Lapusneanul are certitudinea ca se va razbuna pe boieiri carora le spune  Voi mulgeţi laptele ţării, dar a venit vremea să mulg şi eu pre voi!. Gesturile si mimica personajului au un rol crucial in relizarea portretului acestuia : Lapusneanul este astfel surprins de catre Negruzzi In incercarea sa de a fi binevoitor cu boierii : Bine aţi venit boieri, zise Lăpuşneanul, silindu-se a zâmbi
Dialogul dintre Motoc si Lapusneanul este deosedit de importanta in conturarea caracterului personajului principal, acesta da dovada de o buna cunoastere a naturii umane, deoarece nu se lasa inselat de vorbele amagitoare ale batranului boier pe care si-l apropie doar pentru a-l folsii ulterior pe post de iscoada. Aceasta intentie dovedeste viclenia lui Lapusneanul.
Personajul principal da in continuare dovada de viclenie si o deosebita putere de disimulare a intentiilor sale, acesta, pentru a se razbuna, simuleaza impacarea cu marii boieri pe care-i invita la un ospat la Palat intr-o zi de srabatoare dupa slujba de la biserica.
Scena din biserica este deosebit de sugestiva, cititorul putand deduce o serie de trasaturi ale domnitorului din aceasta. O prima caracteristica este evidentiata de atitudinea sfidatoare a lui Lapusneanul fata de biserica, aceasta idee este exprimata de faptul ca domniforul intarzie la slujba, si sugereaza lipsa de respect a acestuia fata de biserica si de religie. Atitudinea sfidatoare este intarita de vestimentatia personajului care Impotriva obiceiului sau … era imbracat in toata pompa domneasaca. Astfel acesta nu se prezinta in biserica smerit ca oricare alt muritor ci in haine de domnitor, si imbracat in zale, care prevestesc macelul ce va urma.
Prefecatoria lui Lapusneanul atinge punctul culminant in cadrul cuvantarii tinute de domnitor dupa ce  s-a inchinat pe la icoane si, apropiindu-se de racla sf. Ioan cel Nou, s-a aplecat cu multa smerenie si a sarutat moastele sfantului. Prin intermediul acelei cuvantari Lapusneanul isi cerea iertare pentru toate faptele de pana atunci si le propunea boierilor o mai buna intelegere din acel moment invitandu-i la un ospat pentru a marca acest nou inceput. Acest ospat se transforma pe neasteptate intr-un macel ingrozitor din care nici unul dintre cei 47 de boieri nu scapa cu viata. Astfel Violenta si cruzimea lui Lapusneaul depasesc limitele normalului, personajul devenind chiar sadic si cinic. Acesta nu ezita sa-i arate sotiei sale piramida facuta din capetele boierilor ucisi pentru a-i oferii un leac de frica.
Lapusneanul nu-si tradeaza firea vicleana, oferindu-l pe Motoc multimii de indata ce nu mai are trebuinta de acesta.
Alexnadru Lapusneanul este un personaj romantic deoarece este deosebit de puternic si complex, fiind un caracter deosebit de potrivit pentru o nuvela istorica.    


Reactions: